Și cînd plâng,
Lacrima se îmbină cu un surâs amar.
Te caut cu privirea pirdută,
Te chem în inimă,
Te strig în gând.
Cum poate exista atâta fericire într-o
lacrimă
Si atâta tristețe într-un zâmbet?
Cum poate un cuvant să te înalțe,
Iar altul să te doboare?
Cum o privire poate trăda o lume plina
de dragoste,
Iar o atingere rece îti poate distruge întreaga ființă?
Cum de suntem atât de fragili,
Creându-ne o lume din vise,
Pe care ne-o distrugem apoi cu atata
pasivitate?
Oare n-a mai rămas nimic frumos?
Oare n-a mai ramas nimic bun in noi?
